Home

Despre cultură, la nivel academic

Fundaţia Colegiului Naţional de Apărare a celebrat Ziua Culturii Naționale prin organizarea unei dezbateri cu tema ,,Cultura între naționalism și globalizare”. Este al 8-lea an în care se serbează Ziua Culturii Naționale – stabilită, prin lege, în data de 15 ianuarie, ziua de naștere a poetului național Mihai Eminescu – și prima oară când FCNA acordă acestei sărbători o atenție specială.

Evenimentul, desfășurat joi, 11 ianuarie a.c, în Sala Senatului Universității Naționale de Apărare „Carol I”, a fost centrat de intervențiile invitaților speciali, distinșii academicieni Eugen Simion, Nicolae Breban, Mircea Martin și Mihai Cimpoi (invitat din Republica Moldova). Au participat oameni de cultură din țară și din străinătate, mai mulți oficiali români, reprezentanți ai corpului diplomatic acreditat la București, studenți ai Universității și cursanți ai Colegiului Național de Apărare.

În debutul manifestării, Preşedintele de onoare al Fundaţiei, Gl.mr.(r) Prof. univ. dr. Mihai Vasile Ozunu și Președintele Fundației, dr. Cristian Petcu au prezentat scurte alocuțiuni referitoare la misiunea și preocupările Fundaţiei Colegiului Naţional de Apărare conexe problematicii simpozionului. „Securitatea nu se rezumă azi doar la cea militară, ci a căpătat nuanțe și în toate domeniile de activitate, inclusiv în cultură. Cultura de securitate este un concept mai nou, cu acoperire foarte largă și care răspunde necesităților epocii actuale”, a afirmat între altele, Gl. mr.(r) Prof. univ. dr. Mihai Vasile Ozunu.

,,Afirmând, fără echivoc că avem nevoie de cultură, ne propunem ca, împreună cu distinșii noștri invitați, să analizăm câteva idei vehiculate în spațiul public referitoare la această temă, extrem de ofertantă: ,,Cultura care ne unește, culturile care ne diferențiază. Cultura care se cuvine susținută și creativitatea care evoluează imprevizibil și în afara cadrelor formale. Patrimoniu cultural și prezent polifonic. Nevoia de cultură și așteptările instituționale ale actorilor cultural”, a spus dr. Cristian Petcu, Președintele Fundației Colegiului Naţional de Apărare.

Moderatorul dezbaterii, dr. Octavian Știreanu, a propus trei teme de discuție: în ce măsură cultura poate reprezenta un element și o resursă de suveranitate națională, în condițiile în care acest domeniu nu are constrângeri provenite din Tratatul de aderare al țării la UE, nefiind inclus în negocieri; care sunt efectele dezideologizării culturale produsă după 1990 și dacă există un etalon care să compare performanțele culturale din diferite domenii înregistrate în cele două sferturi de veac succesive – 1965-1990, pe de o parte, și 1990-2015, pe de altă parte; în sfârșit, care sunt modalitățile prin care globalizarea informației și lărgirea fără precedent a accesului la informație culturală pot să devină avantaje relative pentru consolidarea specificului național în cultură.
Prezentăm mai departe câteva dintre ideile mai importante reieșite în cursul dezbaterilor.
Acad. Eugen Simon a subliniat că, din păcate, nu există un program național în domeniul culturii și nici vreo atenție specială din partea autprităților deși cultura este un domeniu esențial al identității naționale; cultura europeană este o cultură a diferențelor, a națiunilor, dar un suveranism total nu mai este posibil; ideologiile clasice „stânga-dreapta” s-au redefinit, dar nu suficient de clar și de coerent; pe de altă parte, UE și-a unificat ideologiile în sensul în care toți trebuie să respecte ceva, un corpus de valori comune; din păcate, în creațiile culturale domină mentalitatea internaționalistă, de a scrie mai ales în limbi străine; or, dacă ai limbă, ai națiune, limba este semnul identității – alături de teritoriu; suntem europeni, dar români europeni, sunt poliglot în limba română, spunea Nichita Stănescu, limba română e patria mea.

Acad. Nicolae Breban a făcut referire la semnificațiile Centenarului Marii Uniri, care marchează și „o formă fizică a victoriei”, în sensul păstrării teritoriului; dintre cele trei state apărute după Trianon – Iugoslavia, Cehoslovacia și România – primele două nu mai au granițele de atunci; cultura națională înseamnă un accent pe revizitarea acelor momente care au făcut istoria românească; nu e posibilă o Europă doar pe fundamente economice sau financiare, după cum și cuvântul „progres” începe să fie folosit ca un abuz semantic; generația noastră a învins ideologia în anii 60, mărturie stau operele scrise sau reeditate în acei ani;

Acad. Mihai Cimpoi a prezentat situația culturii din Republica Moldova, dificultățile pe care le au adepții unionismului în relația cu autoritățile de la Chișinău, precum și speranțele intelectualilor de peste Prut într-o relansare a sentimentului național în acest an al Centenarului; are loc o „caragializare” a societății românești; ideea europeană nu este o idee din import, ea a aparținut românilor, marilor intelectuali din secolul trecut.

O succintă, dar admirabilă analiză a globalismului, ca ideologie dominantă a epocii actuale, a făcut acad. Mircea Martin. Globalismul înseamnă, în esență, exercitarea puterii de la distanță și impunerea unor valori transnaționale. Nu se mai adresează națiunii și este caracterizat prin trei fenomene: detradiționalizare, lipsa de organicitate a societății și deteritorializarea – în sensul mutării accentului pe ceea ce se întâmplă în afara granițelor. Deschiderea granițelor este privită ca o deschidere a minților, ca un element de suprtioritate, în timp ce deschiderea forntierelor este definită ca stagnare, ca refuz al „progresului”. Cui servește permeabilizarea forntierelor? Vor dispărea toate frontierele sau doar unele? Cui profită această devălmășie? Celor care sunt deja peste tot. Acad. Martin a realizat apoi un tulburător tablou al societății românești contemporane, marcată de „un proces de deculturație, nu doar de aculturație”, de o „despiritualizare în favoarea unui materialism visceral”. În contextul globalizării în care ne aflăm, era de datoria intelectualilor să propună un proiect major pentru națiunea română. Or, dimpotrivă, „intelectualii publici”, care apar cu insistență pe la televiziuni, nu mențin distanța față de câmpul puterii, eșuând în partizanate înguste. Efectele acestei stări de lucruri asupra tinerei generații sunt devastatoare: se naște un dispreț pentru tot ceea ce vine dinăuntrul țării; exprimarea sentimentului național a rămas pe seama galeriilor de fotbal; există o fugă de identitatea românească și o evitare a asumării ei, considerată o povară, ca și scuturarea de tradiție ca de un lest.

Prof.univ.dr., gl. de brigadă (r) Constantin Onișor, vicepreşedinte al FundaţieiColegiului Naţional de Apărare, a punctat că „aproprierea dintre global și național (în titlul simpozionului) este sensibilă pentru cultură. Globalizarea nu înseamnă o nivelare de sus în jos. Există și o dimensiune culturală a securității.

Prof. univ. dr. ing.,gl. de brigadă (r) Cristian Barbu, a subliniat că educația și cultura sunt inseparabile. Educația actuală a tinerei generații „este impregnată de globalism”.Iar despre comunicarea cu generația tânără, fostul rector al Academiei Tehnice Militare consideră căar trebui să ne întrebăm dacă nu cumva limba noastră rămâne în urma limbii lor”.

În încheierea dezbaterii, jurnalistul și scriitorul Octavian Știreanu a salutat organizarea unei asemenea dezbateri pe tema culturii de către o organizație și într-o instituție cu profil militar. Pornind de la denumirea Fundației, moderatorul a spus că, „în afară de glia strămoșească și de teritoriul străbun, în țară mai este nevoie de apărarea și a altor lucruri cum ar fi: apărare a drepturilor și libertăților cetățenești, apărare a culturii naționale, apărare a dreptului suveran al poporului român de a lua propriile decizii, apărare a creatorilor valorilor culturale, în care nu o dată se intră cu cizma…Sunt de dorit vremuri în care cultura națională și educația națională să fie la fel de intens vehiculate în limbajul autorităților și să primească aceeași importanță și cel puțin aceleași fonduri de care se bucură în prezent siguranța națională”, a mai spus moderatorul dezbaterii.

Gl. Ozunu a intervenit precizând că Fundația și Colegiul Național de Apărare au scopuri specifice bine definite, iar cultura de securitate este un concept mai larg, cu totul nou. Totodată, este nevoie de o solidă cultură politică, întrucât se manifestă o criză a partidelor, a ideologiilor, a clasei politice.Democrația reprezentativă devine nemulțumitoare și, atunci, apar fenomene (de stradă) nedorite.
Președintele Fundației, dr. Cristian Petcu a mulțumit invitaților speciali, ca și tuturor participanților la dezbatere, promițând continuarea organizării unor astfel de manifestări, de interes pentru societate, în ansamblul ei, și nu doar pentru structurile de apărare și siguranță națională.